Daca stau acum sa analizez anii care au trecut peste fiinta mea, o sa incep sa ma plang si pe buna dreptate pentru ca au trecut mult prea repede, si eu unul consider ca la mine cel putin au trecut mai repede ca la altii, maturizarea gandirii mele s-a produs mult prea devreme, am renuntat prea repede la avantul copilariei.
Acum e totusi devreme; din perspectiva unora as mai fi inca considerat copil, dar eu stiu prea bine ca nu mai e asa, s-au dus acei ani, gata, numai astazi nu e maine si va trebui sa imi fac un rost in viata, perioada copilariei s-a risipit, ma vait de pe acum, dar stiu ca mult mai rau imi va parea la batranete cand voi vrea sa fiu iarasi copil, sa recuperez ce am pierdut.
Nu am inteles nici pana azi, de ce a trebuit sa fiu eu acela care sa isi puna o gramada de intrebari de la o varsta mult prea frageda, de ce a trebuit sa fiu mereu cu piciorul pe frana, de ce nu am putut accelera fara sa ma uit pe langa mine, poate daca eram mai imprudent aveam astazi, si mai mult ca astazi aveam pentru la batranete mult mai multe amintiri. Da, eu unul am suferit de prudenta, am fost si sunt mult prea prudent, iar cateodata asta e cel mai mare defect, cel putin in anii in care iti traiesti copilaria, de ce a trebuit mereu sa ma gandesc mult inainte sa fac un lucru nu inteleg, poate asa e firea mea, am fost prea slab sa ma las purtat de val, in afara situatilor in care "mi se aprindeau calcaiele" dupa vreo "fetita"; fetele au facut din mine, inca de cand eram mai mic, un adevarat supus; acum cand imi scriu povestea copilariei mele, sau cel putin o parte din ea, eu unul incerc sa ma regasesc pe mine insumi, incerc sa ma duc pana spre margini sa imi vad propriile mele hotare.
Ca vorbeam de iubire, de fapt nu stiu nici astazi, daca ceea ce am simtit in trecut ar putea fi numit ca un sentiment de iubire, bineinteles ca depinde si cat de departe mergem cu iubirea, daca o consideram ca si sentiment suprem, nu cred ca am simtit, pentru ca acel sentiment nu murea asa repede in mine, deci micile mele "dragoste" din tineretiile mele se prea poate sa fi fost doar niste ambitii, intotdeauna m-au atras mai mult persoanele enigmatice, care se ascund, care se lasa greu descoperite, care te refuza, pentru care trebuia sa duci "munca de convingere" dar astazi chiar nu mai stiu ce vreau in materie de "iubire" pentru ca inca nu i-am trasat niste lini.
De cand ma stiu am locuit la bloc, mai exact la parter, iar datorita anexelor m-am simtit intotdeauna ca la o casa, insa imi aduceau aminte vecini ca impart cu ei aceiasi pereti, au avut ei grija sa nu duc dorul galagiei, ci mai degraba sa duc un dor nebun dupa "liniste"; daca mi-ar pune cineva intrebarea: iti place unde ai copilarit? cred ca nu as stii raspunsul. Multi m-ar invidia pentru simplul fapt ca spre deosebire de alte locuri al meu e cu totul si cu totul special, stau la poalele muntilor, iar aceste masive intotdeauna mi-au asigurat o oarecare siguranta, aveam si inca ii am, chiar daca nu mai sunt din pacate in viata cu totii, bunici stau la campie si in fiecare vacanta imi trebuiau cateva zile de acomodare, nu mi-a priit niciodata aerul de la pusta, pur si simplu ma sufoca, prefer muntele, dar cel mai mult stiu ca ma tulburat gandul care m-a facut sa cred ca eu ar fi trebuit sa ma nasc la oras, pentru ca as crede ca m-as fi potrivit mai degraba acolo decat aici.
Stiu, se spune ca vesnicia s-a nascut la sat, se prea poate ca asa sa si fie, desi acum satele nu mai sunt ce au fost odata, aproape toate conditiile care le gasesti la oras le poti gasi si la sat, nu mai e chiar asa rupt de lume, insa adesea ma simt ca si cum as fi singurul locuitor din comuna, spre exemplu nu demult, ies intr-o zi de sambata putin dupa ora 9 si nu am cu cine sa dau Buna dimineata, nu am cui sa spun un ciao; intotdeauna am incercat sa raman in pat mai mult dimineata, dar in timpul liber nu reuseam niciodata, doar cand era vorba de scoala, atunci mi-as mai fi dorit niste ore de somn, si uita cum ajung la concluzia ca oricat de tarziu m-as trezi tot ar fi devreme, sau se prea poate si anotimpul sa fie de vina, iarna e slaba activitatea, pe cand vara, inima satului bate mai alert.
M-au prins schimbarile, am carat apa de la fantana, acum curge la robinet, am avut soba pe lemne, acum am convector pe gaz, am avut antena de casa, acum am cablu tv si poate cat de curand o antena digitala, desi ma uit foarte putin la tv, am avut telefon fix, acum am telefon fix plus doua mobile si vreo 3 numere de telefon numai ale mele in 2 retele diferite, plus inca vreo patru telefoane mobile, prea multe oricum; de cand sunt cred ca am schimbat la vreo patru sau cinci telefoane, si daca stau acum sa ma uit la mine ma apuca rasul, oricum nu eram niciodata cautat, mai degraba ii cautam eu pe altii, stiu, mi-a pasat mereu prea mult; am avut poate ce multi alti copii doar si-au dorit sa aiba, am avut sega, am avut gameboy, am avut playstation 1, si mai tarziu am ajuns si la calculator, spre deosebire de altii cred ca nu mi-a lipsit nimic, iar acum aproape ca imi pare rau, as fi vrut totusi sa invat cum e sa fie altfel, sa nu ai chiar atatea; am ajuns si la al doilea calculator si odata cu el si conexiunea la internet, care la randul ei are partea ei buna si partea ei proasta; au fost multe la mine, dar toate la timpul lor, eu nu am avut telefon mobil la gradinita, pentru ca nu stiu ce as fi putut vorbi atunci cu ai mei, eventual doar sa le spun ca mi s-a terminat ceaiul, oricum gradinita era peste drum, la fel ca si scoala mai tarziu cand am mai crescut, deci mare lucru nu vedeam in drumul meu pana la "locul cu pricina", nu am avut card bancar din clasele gimnaziale si nu am nici acum, nu am avut lant sau bratara de aur, nici de argint si nu am nici acum si nici prea curand nu voi avea, pentru ca nu consider ca sunt de mine, ceasuri?! am schimbat o gramada, le purtam ceva timp si apoi le lasam in vreun sertar niciodata nu mi-a placut sa le port, mi se pareau incomode, iar de cand cu telefonul mobil, le-am lasat in sertar pentru totdeauna.
Totusi asa cum a fost copilaria mea, a fost totusi o copilarie, care s-a dorit a fi normala desi a trecut prin niste schimbari, pe cand astazi copii nu prea stiu altceva in afara de calculator, nu as avea nimic impotriva daca ar invata ceva cu el, l-ar folosi in scop practic, nu doar pentru a se juca si a conversa ore in sir, eu inca am avut parte de vacantele de vara, cand copii din sat nu erau prea mari pentru a pleca la facultati sau mai departe pentru a-si continua studiile, stiu ca ne adunam seara pana si douazeci de copii si ne jucam de vati-ascunselea si alte jocuri a caror nume le-am uitat, dar erau multe, eram multi copii, ne distram copios, eram mult mai vioi si nu asa de bolnaviciosi cum am ajuns pana si noi la fel ca sunt restul copiilor de astazi.
Altii cred ca ar putea scrie romane cand se vor pune sa vorbeasca despre copilaria lor, eu nu prea am multe de zis, sau poate ca am dar acum nu mai imi amintesc, ori sunt prea obosit pentru a-mi dori sa ma intorc inapoi pe vremea cand ma bucuram de ani frumosi ai copilariei.
Eu sunt suparat pe parintii din zilele noastre, ei sunt primi vinovati ca copii lor sunt privati de copilarie, ei nu vad ca nu le fac un bine copiilor lasandu-i sa se loveasca asa devreme de schimbari, copilul ar trebui sa se autoformeze intr-o lume de basm, intr-o lume in care "joaca" e cuvantul care ii aduna pe toti la un loc, ci nu acele nickuri si personalitati duble si adesea false care creaza doar iluzii desarte, nu ca nu ar fi bune iluziile si visele, fiecare ne-am hranit la un moment dat cu ele, dar cele din ziua de azi sunt mult mai daunatoare decat cele care au fost in trecut.
Copilaria mea, ah! cred ca as mai putea spune atatea, dar poate iti vei pierde interesul pentru lectura, asa ca ma opresc aici deocamdata si o sa o las pe mai tarziu, nu vreau sa fiu doar eu cel care scrie, acest blog nu e al meu, nu e pentru mine, acest blog e al nostru si e pentru noi toti, in speranta ca amintirile celor care au mai avut o copilarie vor retrezi dorinta generatiilor de azi de a trai acea perioada asa cum se cuvine...
Raspunde pentru faptele de mai sus:
Alin alias
vis89;
Nascut in toamna anului
1989 in judetul
Caras - Severin.
